Buna ziua la toți!
ȘTIȚI CĂ
• Egumenul Eftimie al mănăstirii Căpriana, autorul unei cronici care prezintă istoria Moldovei între anii 1541-1554 a fost trimis în prima domnie a lui Alexandru Lăpușneanu în solie la Moscova, la țarul Ivan IV cel Groaznic.
• Cetatea Hotin (1310) polonezii o numeau CHOZIM sau CHOCIM
• CURCURA este tolba în care erau păstrate săgețile de către arcași.
Cu respect
Vasile
TSH ASEM
CAPITALELE
ROMÂNILOR
Localitatea
este atestată documentar din anul 1300 dar ea exista înainte de
această dată. Din anul 1330, după victoria de la Posada împotriva
regelui Ungariei Carol Robert, la Câmpulung îşi stabileşte
reşedinţa de scaun Basarab I (cca. 1310-1352), primul domnitor al
statului independent Ţara Românească. Astfel Câmpulungul devine,
pentru aproape 4 decenii, centrul politic si administrativ al
statului. Abia în 1369, domnitorul Vladislav I Vlaicu (1364-1377),
urmaşul la tron al lui Nicolae Alexandru (1352-1364), fiul marelui
Basarab, mută capitala ţării la Curtea de Argeş. Din Câmpulung
provine unul dintre cele dintâi documente în limba română -
scrisoarea lui Neacşu din Câmpulung către judele Braşovului
(1521). La Câmpulung există: Ansamblul Negru Vodă” care cuprinde
şi o Biserică ce în naos se vede cea mai veche piatră de mormânt
a unui domnitor păstrată în ţara noastră, cea a voievodului
Nicolae Alexandru (1361).
CURTEA
DE ARGEŞ
Atestat
documentar în 1330 ,oraşul a fost , din ultimii ani ai lui Basarab
I (1310-1352) până în timpul lui Mihail I (1418-1420),reşedinţă
domnească. Sub domnia lui Nicolae Alexandru ,aici a fost stabilit
sediul Mitropoliei Ţării Româneşti (1359). Biserica episcopială
(1512-1517) ridicată de Neagoe Basarab ,monument fastuos cu o bogată
şi variată decoraţie exterioară, îşi câştigă o popularitate.
În pronaos se află mai multe morminte, cea mai valoroasă din punct
de vedere artistic fiind cea a lui Radu de la Afumaţi (1529), care
îl înfățișează pe viteazul domnitor călare şi cu sceptrul în
mână. Tot aici îşi doarme somnul de veci primul rege al României,
Carol I, şi regele sub sceptrul căruia românii au realizat Marea
Unire, Ferdinand.
TÂRGOVIŞTE
Amintită
ca a doua capitală a Ţarii Româneşti în 1396,Târgoviştea a
scris pagini importante în istoria românilor. După 1459, când s-a
construit curtea domnească de la Bucureşti, unii domnitori au
preferat oraşul de pe Dâmboviţa, iar alţii Târgoviştea. Oraşul
de pe Ialomiţa a fost capitala ţării până la mijlocul sec. al
XVII-lea, când 33 de domnitori şi-au avut reşedinţa aici,
cunoscând o ultimă perioadă de strălucire în timpul domniei lui
C. Brâncoveanu (1688-1714), după care a decăzut, fiind abandonată
de domnitorii fanarioţi. Bucureştii au câştigat disputa cu
Târgoviştea, fiind acceptată de turci datorită apropierii de noul
imperiu şi poziţiei geografice, mult mai favorabilă strategiei
otomane de la Constantinopol. Complexul muzeal Curtea domnească
cuprinde vestigii ale reşedinţei voievodale din timpul lui Mircea
cel Bătrân, turnul de pază, renumitul turn al Chindiei din timpul
lui Vlad Ţepeş, Biserica domnească a lui Petru Cercel, mânăstirea
Dealul (1499-1501), ctitorită de Radu cel Mare, prototip al
arhitecturii munteneşti, unde se află capul marelui voievod Mihai
Viteazul şi multe alte monumente şi mărturii ale trecutului.
Oraşul şi împrejurimile reprezintă un adevărat muzeu care atrage
în permanenţă turiştii, mult mai puţini decât impune o asemenea
valoare istorică.
BUCUREŞTI
La
20 septembrie 1459, când este amintit pentru prima oară într-un
document, Bucureştiul era deja oraş. În această perioadă, Vlad
Ţepeş (1456-1462) a reconstruit Curtea domnească cu aspect de
cetățuia de pe malurile Dâmboviţei, unde şi-a mutat foarte
probabil reşedinţa. În prima jumătate a sec. XVI-lea, domnitorii
se mută din nou la Târgovişte, revenind la Bucureşti, în a doua
parte a acelui secol, după ce Mircea Ciobanul a reconstruit Curtea
Domnească. Ocupat temporar de turci în 1595 oraşul a avut mult de
suferit, curtea domnească fiind arsă şi capitala mutată din nou
la Târgovişte până în 1626. O perioadă de mare înflorire s-a
înregistrat în timpul domniei lui Constantin Brâncoveanu
(1688-1714) care a refăcut palatul voievodal şi a modernizat
oraşul. Din acest moment, Bucureştiul rămâne capitala Ţării
Româneşti şi capitala speranţelor tuturor românilor. După
înfăptuirea Unirii Principatelor de la 24 ianuarie 1859,
Bucureştiul a devenit capitala statului român (1862) şi martorul
tuturor evenimentelor, ce a însemnat existenţa noului stat apărut
pe harta lumii-România.
BAIA
Baia
exista ca aşezare medievală închegată încă din jurul anului
1200, sau din prima jumătate a veacului al XIII-lea. Astăzi, comuna
Baia, aflata la 8 kilometri de Fălticeni, face parte din judeţul
Suceava. Aici s-a aflat unul din cele mai vechi oraşe din Moldova,
probabil cea mai veche reşedinţă domnească a ţării. De la Baia,
reşedinţa ţării se crede că s-a mutat temporar la Siret, apoi la
Suceava.
SIRET
Oraş
în nordul ţării, în frumoasa Bucovină este atestat documentar
din 1340. Biserica Sf. Treime, atribuită de tradiţie lui Sas Voevod
(1354-1358) şi de specialişti lui Petru Muşat (1374-1391), este o
mânăstire, mărturie a faptului că reşedinţa domnească a
Moldovei în sec. al XIV-lea a fost în târgul Siretului.
RĂDĂUŢI
Începând
din 1359, venind vremuri mai liniştite, voievodul Bogdan I a început
înfrumuseţarea capitalei sale, Rădăuţi. În locul unei
bisericuţe de lemn, el a clădit Biserica Domnească (Bogdana) cu
prispă mitropolitană în interiorul altarului. Biserica Sf. Nicolae
(Bogdana), din orașul Rădăuți, este cel mai vechi monument din
zid păstrat în Bucovina. A fost construită pe locul unui locaş
din lemn, în jurul anilor 1360, probabil de Bogdan I, primul voievod
de sine stătător al statului independent Moldova, şi rămâne ceea
ce fost - mesaj de epocă al ortodoxismului în această parte de
ţară. În biserica mănăstirii Bogdana sunt înmormântaţi
domnitorii Moldovei şi membrii familiilor domnitoare până în
timpul lui Alexandru cel Bun. În naos se află 7 morminte. Primul,
în colţul sud-estic este al lui Bogdan I. Pe aceeaşi latură este
înmormântat Laţcu Voievod, lângă peretele nordic sunt 4 morminte
ale lui Stefan I, Roman I, Bogdan, fratele lui Alexandru cel Bun şi
Bogdan, fiul lui Alexandru cel Bun.
SUCEAVA
Arheologii
au constatat că în sec. al XII-XIII-lea pe teritoriul Sucevei
existau locuinţe răspândite pe o arie întinsă, care avea să se
restrângă în sec. al XIV-lea, când aşezarea a fost înconjurată
cu un şanţ de apărare. Începând din a doua jumătate a sec. al
XIV-lea (sub domnia lui Petru Muşat) şi până la mijlocul sec al
XVI-lea Suceava a fost capitală Moldovei. Ea a cunoscut o deosebită
strălucire în vremea domniei lui Ştefan cel Mare (1457-1504) când
se construiesc mai multe monumente şi se reface cetatea. În anul
1600, cetatea Sucevei, care a rezistat tuturor atacurilor, îşi
deschide porţile în faţă oştilor lui Mihai Viteazul, moment
semnificativ în acţiunea de unire a marelui voievod.
IAŞI
Între
1415 şi 1434 la Iaşi exista o curte domnească în condiţiile în
care domnia avea până în sec. al XV-lea un interesant sistem de
conducere a statului prin deplasări periodice la diverse curţi din
ţară. În acest sens pot fi catalogate ca reprezentative şi
capitalele de la Rădăuţi, Hârlău, Baia, Bacău, Cotnari etc. Din
sec. al XVI-lea domnia stabileşte definitiv capitala la Iaşi
(1564). Încă din sec. al XVII-lea Iaşiul a fost un mare centru de
cultură: tipografii, şcoli superioare, grupări, cultural-literare
ca celebra Junimea etc. La 5 ianuarie 1859 Iaşii au pus bazele
Unirii Principatelor şi realizării statului naţional prin alegerea
lui Alexandru Ioan Cuza ca domn. Este momentul (1862) când Iaşul,
dând dovadă de mare deschidere, acceptă cedarea titlului de
capitală Bucureştiului, rămânând oraşul marilor Eminescu,
Iorga, Maiorescu şi a atâtor alte mari personalităţi din istoria
românilor.
HÂRLĂU
Prima
atestare documentară datează din anul 1384 când mama domnitorului
Petru Muşat îşi stabileşte curtea aici. În evul mediu aici a
funcţionat o curte domnească, în care Ştefan cel Mare a ridicat o
biserică, care poate fi văzută şi azi. În același oraş se
găseşte biserica „Sfântul Dumitru/Dimitrie" ridicată de
domnitorul Petru Rareş. La un moment dat localitatea a îndeplinit
statutul de capitală a Moldovei când, datorită incendiului care a
ars Curtea Domnească din Iaşi, domnitorul şi Sfatul Ţării s-au
mutat pentru o scurtă perioadă la Curţile Domneşti de
aici(1624-1626).
CERNĂUŢI
Oraşul
este atestat documentar pentru prima oară, ca punct de vamă în
1408. La Cernăuţi, Ştefan cel Mare a înfrânt resturile armatei
polone învinse în lupta de la Codrul Cuzminului. În 1775 Cernăuţul
a fost cedat, împreună cu Bucovina ,de turci Austriei. Constituţia
austriacă din martie 1849 consacra Bucovina „ducat de sine
stătător, subordonat direct Coroanei habsburgice, având şi o
stemă proprie: cap de bour cu o stea între coarne, o imitaţie după
stema Moldovei. Steagul noului ducat era albastru-roşu, nuanţe
aşezate orizontal. Noua Dietă a Bucovinei, întrunită la 5 aprilie
1861, se va menţine cu mici variaţiuni până la Marea Unire,
Cernăuţul devenind capitala noului ducat până în 1918.
CHIŞINĂU
Atestat
documentar pentru prima oară în 1436. Prin pacea de la Bucureşti
(1812) încheiată în urma războiului ruso-turc (1806-1812)
împreună cu Basarabia a fost anexată de Rusia. Din 1813 reşedinţa
noii provincii create în Imperiul ţarist ,este la Chişinău
(pentru câteva luni reşedinţa iniţială era la Tighina), oraş ce
se va remarca prin excepţionalul efort de a realiza Marea Unire din
1918. După retragerea administraţiei române din Basarabia,
Chișinău devine capitala noii Republici Sovietice Socialiste
Moldoveneşti. La 27.03.1991 în baza deciziei Marii Adunări
Naţionale se adoptă de către Parlamentul Moldovei, ”Declaraţia
de Independență a Republicii Moldova, Chişinăul devenind capitala
noului stat românesc.
BALTA
şi TIRASPOL
Istoria
românismului are multe lucruri neelucidate. Printre momentele
dureroase ale destinului românesc este şi apariţia unor state
fantome deoarece împărţită pe bucăţi o ţară poate fi mai uşor
înghiţită. La 12 octombrie 1924 se creează R.S.S.A Moldovenească
cu capitala la Balta. În afara frontierelor Basarabiei, în special
la est de Nistru, locuiau la acea data peste un milion de moldoveni.
Examinând numeroasele cereri semnalate de populaţia românească ce
dorea să se construiască într-un stat, comuniştii sovietici
creează acest stat, cu condiţia ca în actul de formare să se
sublinieze că frontiera rusească a acestuia se află pe râul Prut.
Din 1929 capitala a noii republici devine oraşul Tiraspol. În 1940
capitala se mută la Chişinău. La ,,Congresul de constituire a aşa
zisei R.S.S. Transnistreană Moldoveneşti din 1990, cu capitala la
Tiraspol s-a stabilit că noua Republică Moldova Transnistreană să
nu folosească limba moldovenească (română). Deci o republică
moldovenească fără limba moldovenească (română), iată gândul
celor gata să ne mai răscolească o dată harta. Asimilarea
moldovenilor de peste Nistru capătă proporţii înfiorătoare.
Copiii sunt înstrăinaţi de părinţi, furându-li-se graiul. Din
1990 Tiraspolul vrea iară să fie capitală, numai că de această
data nu doreşte republica autonomă. Unde-s azi moldovenii dintre
Nistru şi Bug?! O mică parte, pe o aşchie de loc de-a lungul
Nistrului, s-au mai păstrat, ceilalţi însă sunt dispăruţi,
asimilaţi, cu toate capitalele de la Balta sau Tiraspol.
ALBA
IULIA
La
29 august 1541 Ungaria centrală este transformată în paşalâc, cu
centrul la Buda. În oct. 1541 Dieta de la Debreţin recunoaşte
suzeranitatea Porţii asupra Transilvaniei, care devine un principat
autonom vasal al Imperiului otoman, cu capitala la Alba-Iulia
(1542-1690). La 1 noiembrie 1599, Mihai Viteazul a intrat în
Alba-Iulia, realizând prima etapă în unirea politică a celor trei
ţări române sub cârmuirea sa. La 18 noiembrie/1 decembrie 1918
aici a avut loc Adunarea Naţională care a proclamat Unirea
Transilvaniei, Crişanei, şi a Maramureşului cu România. Este
considerată capitala spirituală a României, un fel de Mecca al
românilor.
CLUJ-NAPOCA
Atestat
documentar în evul mediu, pentru prima oară în 1173, Clujul devine
cel mai important centru economic, politic şi cultural al
Principatului autonom al Transilvaniei (1541) sub suzeranitate
turcească. În perioadele: 1695-1696; 1719-1732 şi 1790-1867 a fost
sediul guvernatorilor imperiali aflat sub stăpânirea Imperiului
Habsburgic (din 1699). În 1894 s-a judecat la Cluj procesul politic
cu larg ecou internaţional al ,,memorandiştilor”, intentat de
guvernul ungar fruntaşilor mişcării de eliberare naţională a
românilor din Transilvania, care înaintaseră împăratului
Francisc Iosif un memoriu denunţând politica asupritoare a
guvernului de la Budapesta şi formulând revendicări sociale şi
naţionale ale românilor din monarhia austro-ungară.
SIBIU
Menţionat
pentru prima oară în 1192, Sibiul se numără permanent printre
oraşele transilvănene cele mai importante. În sec. al XVIII-lea
Sibiul ca şi Braşovul se menţine în fruntea oraşelor
transilvănene cu economia dezvoltată. Între 1696-1719; 1732-1790
ca şi între 1849-1867, oraşul a fost reşedinţa guvernatorului
Transilvaniei, fapt care a contribuit la creşterea importanţei
sale. Sibiul a fost un important centru cultural şi politic la
românilor transilvăneni. În 1861 Dieta din Sibiul adoptă două
rezoluţii privind recunoaşterea românilor, precum şi folosirea
limbii române în viaţa publică ca limbă egal îndreptăţită
alături de limbile maghiare şi germane. La 5/17 februarie 1867 se
încheie acordul austro-ungar privind crearea statului dualist
Austro-Ungaria, în cadrul căruia Transilvania rămâne încorporată
Ungariei, anulându-i-se autonomia.
TIMIŞOARA
Cel
mai mare centru urban din vestul ţării, „CETATEA
TIMIŞULUI”
(Castrum Temesiensis) (1212) devine în sec. al XIV-lea principalul
centru urban al Banatului, unde regele Ungariei Carol Robert de Anjou
(1307-1342) şi-a mutat reşedinţa pentru câtva timp. În sec
următor, Iancu de Hunedoara a sprijinit şi el dezvoltarea oraşului
dar în 1552 oraşul a fost cucerit de trupele turceşti, devenind
capitala unui paşalâc turcesc până în 1716. În acest
an,Timişoara este cucerită de la turci de armata austriacă,
comandată de Eugeniu de Savoia, devenind capitala Banatului. La
15/27 dec. 1860 împăratul Austriei, Franz Ioseph, hotărăște
alipirea Banatului la Ungaria fără a ţine seamă de cererea
românilor de a se înfiinţa în Banat un „Căpitănat român”
autonom.
CRAIOVA
Atestat
documentar din 1475, Craiova devine reşedinţă a marelui ban,
conducător al Olteniei. Cu tot entuziasmul specific oltenesc,
locuitorii Craiovei sunt de acord şi recunosc că oraşul este
centrul unei provincii româneşti ce a aparţinut dintotdeauna de
Ţara Românească (excepţie 1718-1739 când intră în componenţa
Imperiului Habsburgic) şi nu o capitală de ţară.
Aromânii
- MOSCOPOLE
Între
numeroasele popoare mici a căror prezenţă împestriţează harta
etnografică a sud-estului european. Aşezările aromâneşti s-au
dezvoltat începând cu sec. al XVI-lea, devenind importante centre
de comerţ. Voskopoje ajunsese să controleze comerţul cu Veneţia,
Viena, Brindisi, fiind considerată o adevărată capitală a
aromânilor. Legendara bogăţie a oraşului, cu ale sale 12.000 case
a adus cu sine un excepţional avânt cultural şi economic. În anii
1769-1788 oraşul a fost distrus de albanezii musulmani, alţii
afirmând că turcul Ali Paşa ar fi autorul violenţei organizate.
Cert este că acest centru spiritual aromân a fost desfiinţat, iar
locuitorii s-au retras fie în satele din munţi, fie în marile
oraşe ale lumii din acea perioadă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu